2014: Birdman

        Celebru odinioară pentru interpretarea unui popular supererou, actorul Riggan Thomson (Michael Keaton) vede cum dispare încet-încet din amintirile fanilor. Într-o încercare disperată de a reatrage atenţia şi de a simţi, o dată în viaţă, că realizează ceva apreciat atât de colegii de breaslă, cât şi de publicul larg, Riggan plănuieşte o piesă pe Broadway. Pentru a reuşi, bărbatul trebuie să-şi ignore egoul supradimensionat, mai ales dacă vrea să-şi readucă aproape şi familia...

2013: 12 Years a Slave

       Filmul 12 ani de sclavie este inspirat din povestea adevărată a unui bărbat care luptă pentru supravieţuire şi libertate, într-o perioadă în care culoarea pielii stabileşte valoarea umană. Înainte de izbucnirea Războiului Civil din Statele Unite, Solomon Northup (Chiwetel Ejiofor), un negru care pune preţ pe libertate, este răpit şi vândut ca sclav. Trecând prin momente de o cruzime insuportabilă, dar şi prin clipe neaşteptate de blândeţe, pentru Solomon nepreţuite rămân viaţa şi demnitatea sa. În cei 12 ani de sclavie, definitorie pentru destinul său va fi doar întâlnirea cu un aboliţionist canadian, interpretat de Brad Pitt.

2012: Argo

       Bazat pe evenimente reale, thrillerul dramatic Argo prezintă o operaţiune sub acoperire, pe viaţă şi pe moarte, de salvare a şase americani. Acţiunile au avut loc în timpul atacului iranian soldat cu luare de ostatici, filmul concentrându-se pe rolul mai puţin cunoscut pe care l-au jucat CIA şi Hollywood, informaţii declasificate la mulţi ani după eveniment.

       Pe 4 noiembrie 1979, când revoluţia iraniană atingea punctul său critic, militanţii atacă ambasada americană din Teheran, luând 52 de americani ostatici. În mijlocul acestui haos, şase americani reuşesc să scape şi să se ascundă în casa ambasadorului canadian, Ken Taylor. Realizând că este doar e chestiune de timp până când cei şase vor fi găsiţi şi, cel mai probabil, ucişi, atât guvernul american, cât şi cel canadian, roagă CIA să intervină. Agenţia apelează la specialistul de top în "exilări", Tony Mendez, cerându-i să vină cu un plan ca să îi scoată în siguranţă pe cei şase din ţară. Un plan cu adevărat incredibil, parcă rupt din filme.

       Ben Affleck (câştigător al premiului Oscar pentru filmele "Oraşul" şi "Good Will Hunting") regizează şi joacă unul dintre rolurile principale din film. Affleck semnează şi producţia filmului Argo, alături de Grant Heslov (nominalizat la Oscar pentru "Good Night and Good Luck") şi George Clooney (câştigătorul Oscarului pentru "Syriana").

        Argo îi mai aduce în rolurile principale pe Bryan Cranston (Breaking Bad), Alan Arkin (câştigătorul premiului Oscar pentru "Little Miss Sunshine") şi John Goodman ("Trouble with the Curve"). Distribuţia îi mai cuprinde şi pe Victor Garber, Tate Donovan, Clea Duvall, Scoot McNairy, Rory Cochrane, Christopher Denham, Kerry Bishe, Kyle Chandler şi Chris Messina.

       Scenariul este semnat de Chris Terrio, după o selecţie din "The Master of Disguise", de Antonio J. Mendez, şi după articolul "Marea evadare", din revista Wired, scris de Joshuah Bearman. Producători executivi sunt David Klawans, Nina Wolarsky, Chris Brigham, Chay Carter, Graham King i Tim Headington, iar scaunul co-producătorului a fost ocupat de Amy Herman.

       Echipa din spatele camerelor de filmat îi include pe Rodgrigo Prieto, director de imagine ("Brokeback Mountain"), Sharon Seymour, designer ("Oraşul"), Willian Goldenberg, editor ("Seabiscuit", "The Insider"), Jacqueline West, costumieră ("The Social Network," "The Curious Case of Benjamin Button"). Muzica este compusă de Alexandre Desplat ("The King's Speech", "The Queen"), nominalizat de patru ori la Oscar. Filmările la Argo s-au realizat în Los Angeles, Washington şi Istanbul.

2011: The Artist

       George Valentin (interpretat de Jean Dujardin), un cunoscut actor de filme mute, îşi pierde treptat din succes şi astfel ajunge în situaţia de a depunde mari eforturi pentru a salva cinematografia mută şi implicit pentru a-şi susţine cariera. Înainte de a-şi pierde faima, George o cunoaşte pe tânăra şi energica dansatoare Peppy Miller, care devine rapid o actriţă apreciată de publicul filmelor vorbite şi de care George se simte fascinat şi atras în mod irezistibil. În timp ce cariera lui George este în declin, cea a lui Peppy este în plină ascensiune. Deşi între cei doi se creează o legătură evidentă, cuplul este despărţit de destin şi împrejurări. Este scenariul clasic de poveste de dragoste imposibilă, intensă, dar pură.

2010: The King's Speech

       Bazat pe o poveste adevărată, filmul descrie relaţia de prietenie care se leagă între cel care avea să devină regele George al VI-lea şi Lionel Longue, un logoped mai puţin obişnuit. Chinuit de dificultatea de a articula cuvintele, şi, prin urmare, şi de teama de a apărea în public, George (Colin Firth) se vede nevoit să facă faţă îndatoririlor regale după ce fratele său abdică în urma unui mariaj nedorit de casa regală. Cel care îl va ajuta să-şi articuleze gândurile în faţa naţiunii şi să conducă ţara prin cel de-al doilea Război Mondial este excentricul Lionel (Geoffrey Rush), un logoped care face apel la metode bizare, dar cu rezultate miraculoase.

        Poveste a unei prietenii extraordinare, „Discursul regelui” reuneşte o distribuţie de prima mână, şi a primit 7 nominalizări la Globurile de Aur din 2011, Colin Firth cîştigînd un Glob de Aur la categoria „Cel mai bun actor”, 14 nominalizări la premiile BAFTA şi 12 nominalizări la Oscar 2011, la categoriile”Cel mai bun film”,  „Cel mai bun regizor”, „Cel mai bun scenariu original”, „Cea mai bună actriţă în rol secundar” (Helena Bonham Carter), „Cel mai bun actor în rol secundar” (Geoffrey Rush), „Cel mai bun actor în rol principal” (Colin Firth), „Cea mai bună scenografie”, „Cea mai bună imagine”, „Cele mai bune costume”, „Cea mai bună muzică”, „Cel mai bun montaj”, „Cel mai bun mixaj de sunet”.

2009: The Hurt Locker

       Filmul e un portret izbitor al unor soldaţi americani: nu oricare, ci aceia care au una din cele mai primejdioase misiuni din lume - de a dezamorsa bombe în mijlocul luptelor. Atunci când un sergent nou, James, preia comanda unei unităţi super-antrenate de genişti (după ce fostul sergent murise încercând să dezamorseze o bombă artizanală), îşi surprinde subalternii, pe Sanborn şi Eldridge, aruncându-i fără ezitări în lupta urbană de gherilă. James este un entuziast al adrenalinei, un jucător pentru care senzaţiile tari date de pericol par să fie scopul final, indiferent de siguranţa lui însuşi, a echipei, şi a celor din jur. Pe de altă parte, Sanborn este soldatul ca la carte: îşi cunoaşte locul şi datoria, şi are pretenţia ca şi ceilalţi să şi-o facă pe a lor. Eldridge este soldatul neîncrezător în sine, care se teme că o greşeală a sa va face rău altora. Pe măsură ce echipa caută să supravieţuiască în stilul noului lider, oraşul este aruncat într-o stare de haos - orice om este un potenţial atentator - iar adevăratul caracter al lui James iese la iveală, într-un mod care îi va schimba pe toţi.

       Kathryn Bigelow a intrat in istorie ca prima femeie premiata la Oscar cu distinctia de Cel mai bun regizor.

       Hurt Locker, pana la castigarea Oscarului, reusise sa atraga premiile Producer's Guild, BAFTA, Broadcast Critics, the National Society, la New York, L.A. si nu numai. Si totusi, premiul vine ca o surpriza. E filmul de Oscar cu cele mai modeste incasari: nu a rulat pe mai mult de 535 de ecrane. Si totusi, a invins cel mai tare film la capitolul incasari, film care a si rulat pe mii de ecrane pentru aproape trei luni. In epoca blockbusterelor, Locker a costat numai 11 milioane comparativ cu 230 milioane - Avatar.

       Pana la premiu, Hurt Locker a avut de infruntat "Blestemul Irak-ului": faptul ca toate filmele despre acest razboi au esuat comercial. Filmul a facut fata atacurilor mediatice si acuzatiilor unor militari cum ca nu ar corespunde perfect realitatii.

       De asemenea, unul dintre producatori a fost primul din istoria Oscarurilor caruia i s-a interzis sa ia parte la ceremonia de decernare. Iar distribuitorul care sustinea filmul, Summit Entertainment, e unul relativ mic, care nu a mai castigat Oscaruri pana acum.

       Desigur, ramane intrebarea ce anume a contribuit la esecul lui Avatar: primit elogios, proiectat in mai multe cinematografe, a fost peste tot premiat pentru tehnologia de ultima ora. Si, in plus, s-a bucurat de buzunarul generos al unui studio important de la Hollywood. Posibila cauza poate fi dorinta cineastilor de a fi vazuti drept artisti, nu autori comerciali, sau subminarile din partea dreptei politice, care vedeau filmul ca o critica a invaziei in Irak (parapela cu Pandora). Sau chiar faptul ca apartine genului SF, un gen rareori recompensat cu Oscaruri.

       In 1977, cand Star Wars era ultima noutate, a pierdut Oscarul in fata comediei lui Woody Allen "Annie Hall". La fel, in 1982, ET The Extra Terrestrial, desi cu succes la boxoffice, a pierdut in fata biopic-ului Gandhi.
   

       In schimb, traseul lui Hurt Locker a fost cu totul neconventional. Dupa ce distribuitorul a fost desemnat in 2008 - reteaua Summit - filmul a stat in expectativa deoarece lista de asteptare era incarcata. Summit a programat mai apoi Hurt Locker pentru premiera in vara, desi majoritatea dramelor au premiera in toamna. Summit apoi a lasat campania de promovare a filmului in mainile agentiei de relatii publice 42 West, a carei specialist Cynthia Swartz a trimis de-abia in decembrie DVD-urile catre juriu. In plus, membrii Academiei trebuiau convinsi in lipsa unei premiere in cinematografe, si nici subiectul filmului - un razboi nepopular - nu putea face prea multi fani. In schimb, agentia si-a axat campania in jurul personalitatii lui Bigelow, o femeie regizor cu destula autoritate pe platou ca si un regizor barbat, si cea a producatorului Mark Boal, cu experienta de corespondent de razboi in Irak.

       Intre timp, studiourile Fox au pus prea putin accent pe film in favoarea regizorului James Cameron. Acesta s-a declarat public frustrat de interventia tehnologiei digitale asupra jocului actorilor; chiar avand dreptate, acest lucru le-a picat rau multor actori care au vazut in Avatar o poarta catre inlocuirea lor cu grafica computer generated. Or actorii alcatuiesc majoritatea votantilor la Oscaruri.

       La inceput, Summit a incercat sa nu faca publica tema lui Hurt Locker - razboiul din Irak, dupa cum si Avatar a cautat sa evite eticheta de SF. Ambele filme au devenit parte din istorie, desi Avatar, in schimbul incasarilor, a ratat respectul care vine o data cu premiul pentru cel mai bun film.

2008:  Slumdog Millionaire

       Jamal Malik este eroul principal al Slumdog Millionaire, un orfan care a trait toata viata la periferiile orasului indian Mumbai. Fiind la un pas de castigarea marelui premiu de 20 milioane de rupii (aprox 500.000 USD), Jamal este arestat de politie sub suspiciunea de frauda. Intrebarea tuturor este cum poate ajunge un copil al strazii, analfabet, sa cunoasca toate raspunsurile emisiunii. Jamal incepe sa le povesteasca politistilor intreaga sa viata, de cand era mic si pana in ziua in care a ajuns in concurs. Fiecare capitol din viata sa poate oferi raspunsul la o intrebare din concurs, Jamal parand ca se afla in emisiune mai degraba pentru regasirea unei dragoste pierdute decat pentru suma de bani pusa in joc. Este puştiul un geniu? Are noroc? Sau este vorba de destin? Iar scopul lui Jamal este să câştige cele 20 de milioane de rupii puse în joc sau un altul, mai personal?